Sub frunze

Din toamna cand am invatat sa descopar lumi noi, am inceput sa cred ca ele isi ascund sub frunzele cazute cheile de lumina ale portilor lor. Uneori le-am gasit pasind apoi cu sfiala si mirare peste pragurile fragile, ca sa descopar lumi fantastice despre care nici nu credeam ca exista. Alteori cautarea mi-a fost zadarnica ori am gasit doar chei ce nu s-au potrivit.

Azi dimineata a sosit scrisoarea plina de culori, care credeam ca imi aduce sansa de a darui din nou, in jurul meu, culorile toamnei. Insa m-am inselat inca o data. Inca o usa s-a inchis in urma scrisorii care nu era pentru mine, lasandu-ma singura din nou, sa privesc in ochi soarele obosit al toamnei. Am crezut ca mi s-a dat o noua sansa, o noua lumina a culorilor toamnei revarsindu-se bland cu frunze colorate pe drumul pe care as fi primit si daruit deopotriva.

Dar nu este decat o noua zi si inca cineva m-a alungat.

Vise, visuri si noroc. ...În dragoste

Visele sunt de douã feluri: cu ochii deschisi si respectiv cu ochii închisi, id est cu un obiectiv constient si respectiv lipsite de asa ceva. Visele cu ochii deschisi sunt gândurile iluzorii, iar cele cu ochii închisi sunt visele de noapte, de somn. Visurile sunt si ele tot "cu ochii deschisi" sau "cu ochii închisi" – cele cu ochii deschisi privesc obiective în acord cu un temei constient, spre deosebire de visele cu ochii deschisi, care nu au nici un temei, iar pe cele cu ochii închisi Carl Gustav Jung le recomanda pentru ameliorarea personalitatii, sub denumirea de imaginatie activã. Acestea din urma nu au de a face atât cu somnul, cât cu lumea interioarã, ca si visele de noapte, de care se deosebesc însã prin aceea cã ne viziteazã cu acordul nostru si într-o stare în care ne putem exercita vointa, adicã în libertate, ca si visele si visurile cu ochii deschisi.

Observãm astfel cã visele pãcãtuiesc fie prin lipsã de temei, fie printr-un abuz fatã de noi, tocmai aceastã lipsã a lor facând ca ele sã se nascã rupte de viatã sau de noi însine, ceea ce, mai departe, face ca nici îndeplinirea viselor cu ochii deschisi sã nu depindã atât de noi, cât de noroc. Tot cam asa si cu norocul în dragoste, care, într-o anumitã mãsurã – si anume mãsura în care îndeplinirea visurilor n-ar depinde la rândul ei de noroc –, poate depunde marturie cu privire la temeiul si consistenta iubirii.

În aceeasi categorie:

• Noroc în dragoste
• A fi îndrãgostit – de dragoste

Noroc în dragoste

Ne referim adesea si în diferite feluri la norocul în dragoste. Se pare cã norocul acesta e de dorit, atâta vreme cât ni-l urãm reciproc atât de frecvent si de consecvent, nu-i asa, dar nu sunt deloc foarte sigurã cã am cunoaste cu adevãrat sensul acestei sintagme.

Un punct de vedere crestin destul de bizar în sine ar fi acela cã norocul în dragoste este conditionat de efort personal si autosacrificiu. În ce mã priveste, gãsesc a fi intr-un fel prea logicã aceastã posibilitate, pentru a crede în ea – tot în acceptiune crestinã, dragostea ar fi o fortã primordialã a Universului, ceea ce pentru mine ar însemna cã nu poate fi justificabilã.

Sunt mai degrabã de acord cu Vlad, care zice ca dragostea e o formã de cunoastere – una subiectivã, desigur, dar prin nimic neglijabilã, din aceastã cauzã. În opinia mea, subiectivitatea este prima si unica sansã a celebrei si extraordinarei libertãti umane, deci o modalitate de a exista, si tocmai ceea ce ar putea avea de a face norocul cu cunoasterea. Legat de acest subiect, îmi aduc aminte de Luceafãrul lui Eminescu: desi nemuritor, Hyperion nu are noroc în dragoste, tragedia lui datorându-se tocmai nepotrivirii cu Cãtãlina, faptului cã ce are el de oferit fetei acesteia nu îi trebuie. Dorinta reciprocã nu e suficientã, calitãtile eroilor nu sunt suficiente pentru a oferi un destin relatiei dintre ei, cu toate cã pentru a provoca evenimente nemaipomenite si pentru a inspira sacrificii extraordinare se dovedesc suficiente. Asa cum mai observã Vlad, orice obiect al dragostei meritã cu prisosintã iubirea, asa cum meritã cunoasterea. Limitele noastre de timp si interes nu pot contrazice aceastã realitate, chiar dacã pot decide cu privire la iubirile noastre si la soarta acestora.

În aceeasi categorie:

• A fi îndrãgostit – de dragoste

Chestionar - preluat de la Jade

Spre deosebire de Jade, eu nu am fost invitatã în mod special de cineva sã completez chestionarul de mai jos, dar pur si simplu mi-a plãcut. Imi pare usor, fãrã pretentii si delicat – delicat, pentru cã ne poate ajuta sã spunem despre noi prietenilor din blogosferã câteva lucruri atât interesante, cât si lesne de digerat. O data, de douã ori pe an, mi-ar plãcea sã completãm pe aici asemenea formulare. Asadar:

1) Luati cartea cea mai la indemana, deschideti la pagina 18 si scrieti aici al 4-lea rand.

"...zburând cu aripile lor strãlucitoare, desfãcute, sã trãiascã numai din rouã si dorintã..."

2) Fara sa verificati, cat e ora?

24:00

3) Verificati

23:59

4) Cum sunteti imbracat?

Hmmm, destul de sumar – explicabil la ora asta, nu?

5) Inainte de a raspunde la acest chestionar, la ce va uitati?

La câteva dintre blogurile preferate.

6) Ce zgomot auziti in afara celui al calculatorului?

Muzicã: Supertramp – Sooner or later

7) Cand ati iesit ultima data si ce ati facut cu ocazia respectiva?

Astãzi. Am muncit. ...Of!

8 ) Ati visat ieri noapte?

Si cu ochii deschisi, si cu ochii închisi.

9) Cand ati râs ultima data?

Astã searã.

10) Ce aveti pe peretii incaperii unde sunteti?

O cruce de lemn si un poster (!).

11) Daca ati deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-ati cumpara?

Un director – calificat si super-experimentat, se întelege. :)

12) Care este ultimul film pe care l-ati vazut?

Aaa... Nu mai stiu, pe cuvânt!

13) Ati vazut ceva neobisnuit astazi?

Da, o fetitã care a renuntat sã-si interpreteze colindul, dezgustatã de concurentã.

14) Ce parere aveti despre acest chestionar?

Bunã. Imi aduce aminte de oracolele pe care le completam printr-a patra si care, nu stiu de ce, mã obsedeazã în ultima vreme – barem de-ar iesi din obsesia asta si vreo idee folositoare!

15) Spuneti-ne ceva ce nu stim inca.

...Cã sunt blondã? :p

16) Care ar fi prenumele copilului dvs. daca ar fi vorba de o fetita?

Nu mã imaginez având o fetitã.

17) Care ar fi prenumele copilului dvs. daca ar fi vorba de un baiat?

Rares.

18) V-ati gandit deja sa locuiti in strainatate?

Da.

19) Ce ati dori ca D-zeu sa va spuna cand intrati pe Portile Raiului?

"Wow, ce bine arati!" :)

20) Daca ati putea schimba ceva in lume in afara de politica, ce ati schimba?

Jade viseazã un leac împotriva cancerului. Pe mine m-ar interesa mai repede un leac împotriva prostiei. Nu, nu împotriva rãutatii, împotriva prostiei!

21) Va place sa dansati?

Da.

22) George Bush?

Cine-i ãsta?

23) Care a fost ultima chestie pe care ati vazut-o la televizor?

Veti râde, dar o aiurealã despre posibilitatea de a exista viatã pe alte planete. ...Accidental am vãzut asa ceva la televizor, sper cã se întelege!

24) Care sunt cele 4 persoane care ar trebui sa preia acest chestionar?

Alma, Gavagai, Nona si Oricine-mai-Vrea-Please! :) Mersi frumos.

Fereastra inghetata

Inca o zi care apune in seara, cand gerul deseneaza pe geamuri complicate flori de gheata... inca o zi fara tine.
A mai trecut o iarna si parca florile de gheata spun mereu aceeasi si aceeasi poveste de iarna trecuta si dintotdeauna. Si totusi aceasta nu este aceeasi iarna. Nu este decat o noua iarna fara tine.
Am si uitat de cand zapada mi-a ingropat tipatul si mi-a inghetat lacrimile... pare un timp nesfarsit de cand ma lupt cu zapezile si ies tot mai stinsa din fiecare iarna care ma invinge. Ma dor toti anii cu care n-am putut sa ma umplu si pe care n-am putut sa ii umplu cu mine... de aceea poate mi se pare ca iarna vine in fiecare an din ce in ce mai devreme...
Dar lupt pana la ultima lacrima si picatura de sange sa o tin pe loc, sa nu inghete iarasi geamul astupand ochiul cioplit cu truda in florile de gheata, singura fereastra inca deschisa intre mine si lume.
Numai prin ea ma vei vedea atunci cand vei veni, prin tunelul rasucit intre suvite de iarna, un tunel larg cat universul, care se ingusteaza la celalalt capat cat ochiul de geam topit intre florile de gheata.
Acolo voi fi, asteptandu-te, prizoniera intre clepsidre si calendare.

Simplu, de dragoste. Si de Crãciun

La un capãt, incontestabil, numele – simplu si pur,
un clopotel scuturat de un înger senin,
o mângâiere si-un bine.
De la un capãt, dragostea mea,
eu urmãrindu-te nemijlocit, în penumbrã,
dansând si în ritmul celor mai banale dintre silabele
ce mã cuprind, ce mã inundã.

La celãlalt capãt, sensul deja asumat –
jocul complicat, dar curat al contrariilor nude,
înnodându-si rosturile, petrecându-se.
De la un capãt, iubirea mea,
noi doi întruchipând hieroglife strãvechi

cu membrele noastre organic întâmpinându-se,
prelung împletindu-se.

*

Iti povestesc despre focuri încremenite si nopti înalte,
despre inimi abandonate si recâstigate

(poate cã Vlad avea dreptate) –
lumina sidefând deodatã vãzduhul
si zvâcnetul neasteptat al inimii mele
proiectându-mi urgent gura pe buzele tale...

*

Iar la mijloc, tu, Dumnezeu si Mos Crãciun,
printre clipele ningând viscolit, rebele si albe.
Si umbra aripilor mele prãbusitã la pieptul noptilor tale,
topindu-ti zãpezile din interior,
de la mijloc.

A fi îndrãgostit – de dragoste

Cicã a iubi inseamnã a oferi neconditionat, în timp ce a fi îndrãgostit de cineva este doar dorinta de a primi de la acea persoanã. Well, pe mine un panseu ca ãsta mã plictiseste de moarte! Mã plictiseste cu atât mai tare, cu cât ni se prezintã cu aerul de a rãspunde fundamental unei întrebãri esentiale, fãrã a spune nimic nou de fapt, ci doar omitând unele dintre aspectele fenomenului – nu neapãrat dintre cele neimportante, din pãcate.

Sigur cã a fi îndrãgostit presupune adesea dorinta de a fi iubit, dar asta nici mãcar nu se întâmplã întotdeauna – sã ne aducem aminte de pustoaicele îndrãgostite categoric, fãrã sperantã si fãrã pic de ranchiunã de câte un actor de cinema. Iar în ce priveste cât ar fi capabil sã ofere îndrãgostitul persoanei iubite, cred cã nici nu mai e cazul sã vorbim. Adevãrata diferentã dintre a iubi si a fi îndrãgostit constã în obiectul iubirii – o fiintã realã si respectiv un vis privind acea fiintã –, aceasta fiind o perspectivã care ne permite în plus o considerare cumsecade a seductiei în acest peisaj ideatic.

A fi îndrãgostit de dragoste, în particular, înseamnã a iubi un ideal despre dragoste: plãcerea si dorinta de a fi împreunã, încrederea neconditionatã si tot ce ar mai presupune dragostea dintre douã fiinte indestructibile si libere de orice obligatii fata de terti. Este pânã la urmã un fel de a cocheta pasional cu dragostea, care nu implicã problema de a te cãsãtori, de a face copii sau de a-l urma pe celalalt în cazul în care acesta ar trebui sã se mute cu serviciul. Ati putea spune cã un asemenea ideal de dragoste este unul mai degrabã umil si nu v-as putea contrazice. Nici nu mi-ar trebui sã vã contrazic, de altfel. V-as atrage doar atentia asupra faptului cã lumea s-a schimbat foarte mult în ultima sutã de ani, cã speranta de viatã este azi mult mai ridicatã, cã Terra este deja suprapopulatã si cã în asemenea conditii nevoile si idealurile bietului individ uman nu aveau cum sã rãmânã neschimbate. Si cã, esential, nu stiu sã rezulte de undeva cã nevoia de a te juca ar fi de neglijat. Dati-mi voie sã-mi dezmierd iubitul, în loc sã fac copii – se poate?

Ca o scoicã

Ar putea fi târziul unei nopti înmuiate în alb –
de la iarna abia prãvãlitã –
si, mai ales,
ar putea fi momentul exercitiilor filosofice
în fata sobei.
Pentru cã vezi tu, iubirea mea,
eu nu stiu sã existe în aceastã lume
semne ale vreunei garantii a dreptãtii,
deci ipoteza unei domnii imaginare a adevãrului
nu-mi inspirã încredere.

Tu îmi vorbesti despre diverse grade
si calitãti de determinare,
dar eu stiu cã unei cauze necunoscute
nu i se pot recunoaste alte atribute
decât cele strict necesare producerii efectului –
despre un univers în care hazardul
pare a avea întotdeauna dreptul lui la cuvânt,
avem oare voie sã credem
cã ar putea fi dedicat altui principiu
decat cel al jocului pe muchie de cutit?

Asa încât, inima mea,
singurul sens pe care îndrãznesc
sã mi-l recunosc
este plãcerea înaltã,
iar a-mi dansa bucuria dincolo de mine însãmi
este unica datorie pe care mi-o stiu –
o datorie care îmi apare un drept,
dacã îmi amintesc cum îmi topesti toate zãpezile,
atunci când îti reversi asupra mea fiinta
ca un suvoi de lavã.

Deci hai sã lãsãm, dragostea mea,
strãdania de a salva onoarea unor zei ipotetici.
Ar fi putut sosi momentul filosofiei experimentale
la gura sobei,
ora întoarcerii timpului cãtre el însusi,
a alchimiei convergentei contrariilor-miez:
fiinta ta inundându-mã decisiv, incandescent,
eu însãmi cuprinzându-te strâns,
cu iubirea mea
ca o scoicã.

In aceeasi categorie:

• In glumã iubind...
• Insemn de recunoastere
• Eternitatea este un loc...
• Dragostea – Cea Atât de Simplã

Posesie sau dar?

Mã gândesc la relatia omului cu visurile sale si mi se pare cã ne stã mai bine sã ne lãsãm animati de visurile proprii decât sã ni le folosim. Un vis folosit este un vis ipostaziat si apoi siluit – dacã am sã spun cã cei care par sã recurga cel mai frecvent la aceastã practicã sunt politicienii, ati putea întelege mai bine despre ce vorbesc. Dar politicienii nu sunt singurii care fac asta, tuturor ni se poate întâmpla. Eu însãmi resimt uneori teama de a nu proceda astfel, tinând cont cã am conceput Lunnatice ca pe un blog tematic, ceea ce se aseamãnã destul de bine cu a fi debutat în blogosferã cu o declaratie de intentii, ceea ce constitie deja o încercare de a ipostazia sau poate doar o încercare de a clarifica ceva în ce mã priveste. Într-adevãr a clarifica, pentru cã, din fericire, nu poti ipostazia ceva având o putere realã asupra ta, un vis ipostaziat putând fi dedus doar dintr-un fior de moment, incidental si superficial.

In aceeasi categorie:

• Despre vis, de la o realitate elementarã
• Un mijloc – întru folosul cui?
• Vise de care nu apucãm sã ne atasãm