Doar fluturii mai recunosc...

Rezemati de apusul zilei de ieri,
ne tragem pe furis, la nesfârsit, rãsuflarea.
In vecinãtatea mlãdioasã a noptii,
noi tremurãm tot mai prelung –
prizonieri în sirul luptelor oarbe,
între visuri vechi, amestecate,
din ce în ce mai departe,
din ce în ce prea târziu.

Consistenta mea ti-ar reclama prezenta,
dar credinta în coerenta ta mã leagã mai presus de mine:
cum as putea exista,
înainte sa fii?!

Doar fluturii mai recunosc drumul spre lampã.